Cum radem de popa Cornel?

Mai inainte sa scriu ceva, trebuie sa va explic cine este
acest personaj. Ce voi scrie de acum in aceasta categorie
va reprezenta un jurnal al meu de vacanta. Intamplarile urmatoare
sunt in primul rand bazate pe ceva real, dar e riscul vostru daca
credeti sau nu ca am inflorit ceva.
Popa Cornel e un vecin de-al meu de pe ulita, nu este preot, dar
de obicei umbla cu barba, asemenea unuia. Daca il vedeti sigur
va apuca rasul: are o bicicleta verde, un pegas mai vechi, care o
invarte de cativa ani, dupa ce tarca-miu cu un vecin i-au stricat
un bmx negru din motivul ca arunca in casa la mine cu artificii intr-o
iarna (cateodata e cam zurliu popa asta). Le mai trage cu bautura.
Ani de-a randul a fost tinta celor care au chef de misto-uri, si poate
mai este…
Dar sa va povestesc ce i-am facut impreuna cu cativa vecini azi.
Lui ii cam place sa colectioneze cartoane, cu motivul ca le vinde
si scoate bani pe ele. I-am blocat poarta la intrare in curte punand
sub ea niste placi de azbest, iar peste ele niste iarba. Apoi i-am ingropat
bicicleta in cartoane, mai tarziu vecinii astia ai mei incercand sa o scoata
din curte cu ajutorul unei franghii, dar nu au reusit. Am zis sa incerc si eu
si cam din a cincea incercare i-am agatat cu ea farul biciletei. Am tras cat
am putut, apoi am reusit sa agat coarnele si am scos-o din curte, ascunzand-o
in niste buruieni.
Acum trebuia sa ne ascundem sau sa facem ceva sa il trezim. Vecinilor
le-a fost frica sa arunce cu ceva pe casa, si am zis sa dau cu niste pietricele,
iar in cinci minute a iesit afara, mirat si in acelasi timp speriat de cele intamplate.

PS: trebuie sa mai faci si ceva neobisnuit cand te plictisesti. :D
Promit ca maine voi continua si cu altele, dar acum e seara si nu e
momentul sa mai scriu ceva.